mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
papară — PAPÁRĂ s.f. 1. Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză şi opărite în apă, în supă, în lapte etc. ♢ expr. (fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; … Dicționar Român
încasa — ÎNCASÁ, încasez, vb. I. tranz. A primi o sumă de bani; a obţine valoarea în bani a unei poliţe, a unui bilet de bancă etc. ♦ fig. (fam.) A primi lovituri. – Din it. incassare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCASÁ vb. 1. a lua, a… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român
băga — BĂGÁ, bag, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra2. ♢ expr. (tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i… … Dicționar Român
murseca — MURSECÁ, múrsec, vb. I. tranz. 1. (pop.) A muşca rupând, sfâşiind. 2. (reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei fiinţe (vii); a învineţi. ♦ fig. A bate pe cineva. [var.: mursicá vb.I] – lat. morsicare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
scărmăneală — SCĂRMĂNEÁLĂ, scărmăneli, s.f. (fam.) Bătaie, păruială, scărmănătură; ceartă. – Scărmăna + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 scărmăneálă s. f., g. d. art. scărmănélii; pl. scărmănéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
tobă — TÓBĂ, tobe, s.f. 1. Instrument muzical de percuţie, format dintr un cilindru scurt, larg şi gol, de lemn sau de metal, pe fundurile căruia este întinsă câte o membrană de piele, care, lovită (cu două baghete), produce sunete. ♢ expr. A bate toba … Dicționar Român